Cancerul pulmonar este o tumoră caracterizată prin defalcarea mecanismelor naturale de apărare ale plămânilor, cauzată de stimuli cancerigeni de-a lungul anilor, ducând la creșterea dezorganizată a celulelor maligne.
Poate ataca de la trahee la periferia plămânului. Considerată una dintre principalele cauze de deces în rândul neoplasmelor din Brazilia, cu 18 mii de cazuri noi în 2012, fiind principala cauză de deces prin cancer în rândul bărbaților și a doua cauză în rândul femeilor.
Subtipul cancerului pulmonar se determină prin analiza unei probe din leziunea analizată la microscop de către un patolog.
Principalele subtipuri sunt:
Carcinom pulmonar nediferențiat cu celule mari: numit cancer pulmonar nediferențiat cu celule mici Crește și se răspândește mai lent decât cancerul pulmonar cu celule mici, dar mai rapid decât alte tipuri de cancer pulmonar. Poate fi găsit oriunde în plămâni, ceea ce poate face mai dificil de tratat. Responsabil pentru 10% până la 15% al cancerelor pulmonare.
Adenocarcinom: este cea mai comună în zilele noastre. Responsabil pentru aproximativ 40% de cancere pulmonare. Cel mai frecvent tip de cancer pulmonar în rândul nefumătorilor. Începe în celulele care produc mucus și alte substanțe și tinde să progreseze mai lent decât alte tipuri de cancer pulmonar.
-
Carcinom cu celule scuamoase: reprezintă aproximativ un sfert din cazurile de cancer pulmonar. Începe în celulele care căptușesc căile respiratorii interioare ale plămânilor și se găsește de obicei în centrul plămânului, lângă bronhii.
-
Carcinom pulmonar cu celule mici: cunoscut sub numele de cancer pulmonar cu celule mici. Este cancerul care se răspândește cel mai repede prin plămâni. Poate fi împărțit în carcinom cu celule mici și carcinom cu celule mici combinat. Datele indică faptul că 15% din toate cazurile de cancer pulmonar sunt celule mici, fiind mai frecvente la bărbați decât la femei. Este cea mai agresivă formă de cancer pulmonar, începând în general în bronhii și cu un potențial mare de a metastaza în alte părți ale corpului, cum ar fi creierul, ficatul și oasele. Aproape toate cazurile de cancer pulmonar cu celule mici se datorează fumatului.
Cancerul pulmonar poate fi metastatic (apare ca o metastază a unui alt cancer, cum ar fi cancerul de vezică urinară sau de sân).
Cauze
Cea mai frecventă cauză a cancerului pulmonar este fumatul pentru o perioadă lungă de timp. Alți factori de risc sunt: Inhalarea agenților chimici, precum azbest, radon, azbest și arsen; Inhalarea de praf și poluarea aerului; Fumul pasiv și unele boli, cum ar fi: tuberculoza și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). O dietă săracă în fructe și legume ajunge, de asemenea, să fie un factor de risc. Factorii genetici și istoricul familial fac, de asemenea, parte din factorii de risc.
Simptome
Simptomele inițiale ale cancerului pulmonar sunt ușor confundate cu boli comune, dintre care cele mai frecvente sunt: Tusea; Dificultăți de respirație; respirație șuierătoare în plămâni; Prezența sângelui în spută; Dureri în piept; Scăderea rapidă a greutății și a apetitului poate apărea și la pacienții cu cancer pulmonar. Se mai poate întâmpla ca pacientul să nu simtă absolut nimic în faza inițială, ceea ce este considerat a fi un pericol mai mare.
Diagnostic
Diagnosticul în faza sa inițială este dificil, tocmai din cauza absenței simptomelor. Astfel, este aproape întotdeauna diagnosticat într-un stadiu avansat sau alocat în altă parte.
În diagnosticul precoce, examenele imagistice periodice ajută la detectarea bolii într-un moment în care tratamentul cu intenție curativă poate fi încă posibil.
O radiografie simplă a toracelui ajută la evaluarea inițială. Acest examen va oferi informații detaliate despre plămâni, în special la pacienții fumători. Dacă aceste teste evidențiază modificări care sunt suspecte de cancer, este necesară o biopsie (îndepărtarea unui mic fragment din zona suspectă pentru analiză), care poate confirma prezența cancerului pulmonar.
Multe teste pot fi folosite pentru a diagnostica cancerul pulmonar. Principalele sunt: tomografia computerizată, scintigrafia osoasă și tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT). Acesta din urmă este un echipament care combină resursele de diagnostic ale Medicinei Nucleare (PET) și Radiologiei (CT). Toate acestea pot ajuta la diagnosticarea precoce, la evaluarea extinderii bolii, a eficacității tratamentului, precum și la planificarea radioterapiei. În unele cazuri, procedurile pot fi chiar evitate.
De asemenea: Bronhoscopie, Scintigrafie osoasă, Tomografia computerizată a toracelui, Radiografie toracică, Studii citologice ale lichidului pleural sau saliva, Biopsie pulmonară cu ac și Biopsie pulmonară chirurgicală.
Tratament
Tratamentul cu cele mai mari șanse de control și vindecare este intervenția chirurgicală. Există puțini candidați pentru o rezecție completă, doar în jur de 10% până la 20% de cazuri. Dintre acestea, un mic procent beneficiază în mod clar de pe urma intervențiilor chirurgicale. Radioterapia cu intenție curativă, asociată sau nu cu chimioterapie, a fost rezervată pacienților care nu pot fi operați din cauza unor probleme tehnice, cum ar fi localizarea tumorii, sau probleme clinice, cum ar fi sănătatea pacientului.
Carcinomul nediferențiat cu celule mici poate fi tratat prin intervenție chirurgicală, în timp ce carcinomul cu celule mici răspunde mai bine la chimioterapie și radioterapie. În cazurile în care boala este metastatică, chimioterapia poate fi efectuată pentru a crește rata medie de supraviețuire în comparație cu tratamentul de susținere, precum și calitatea vieții.
Prevenirea cancerului pulmonar presupune evitarea factorilor de risc și creșterea factorilor de protecție. Printre acestea: evitați fumatul și fumatul pasiv.
