John Locke este autorul unui stil numit empirism. Conform teoriei sale cunoscute sub numele de Tabula Rasa, ființele umane nu au cunoștințe. Acest lucru este legat doar de experiențele oamenilor, prin învățare. Făcând greșeli, câștigând, pierzând și îndreptând lucrurile, ființele umane se dezvoltă.
Empirismul nu este altceva decât o teorie care trebuie dovedită prin observarea acțiunilor sau activităților legate de acesta. Cu alte cuvinte, experiența reală este necesară pentru a confirma faptul.
Empirismul îl învață pe om să observe lumea într-un mod diferit, fără a disimula realitatea. Acest lucru mărește cunoștințele, conform teoriei.
Teoria empirismului
Teoria empirismului provine din lucrările lui René Descartes. John Locke a avut sarcina de a culege informații despre diferite experiențe pentru a dovedi adevărul unor concepte. Prin urmare, ființele umane trebuie să-și folosească toate simțurile atunci când observă un fapt sau obiect de studiu, iar prin aceste simțuri să caute definiția cea mai apropiată de realitate.
Astfel, cunoștințele sau datele metafizice nu au fost acceptate în empirism. David Hume a fost un alt autor empiric important, care a încercat să demonstreze că cauzalitatea nu este adevărată. Ceea ce există, pentru el, este o serie de evenimente cronologice care par să se refere la ceva întâmplător.
Alți autori empiric sunt Aristotel, Thomas Aquinas și Francis Bacon.
Empirismul a servit foarte mult practicii științei și a schimbat sistemul metodologiei științifice.
